Lupta cu fiscul român

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A. N. A. F.)

În jurul datei de 15 decembrie 2009 doi inspectori fiscali, doamna inspector Raluca Atomei şi domnul inspector Daniel Ghindă au făcut o vizită inopinată la mine acasă, deschizînd astfel un nou capitol în viaţa mea. De atunci am aflat multe, forţat de împrejurări, despre cât de hărţuit poate fi un om care a fost corect toată viaţa lui. Deoarece s-au adunat multe fapte şi istorii interesante m-am gândit sa pornesc această pagină de web care să depene istoria mea. Voi adăuga aici, în timp, întîmplari şi cugetări ale mele. Sper ca această pagină să folosească nu numai celorlalţi oameni hărţuiţi de fisc ci şi românilor in general, căci, precum se va vedea, această luptă are implicaţii cu mult dincolo de fiscalitate, atingînd idei filozofice precum drepturile omului, lumea veche versus lumea nouă, ce înseamnă comerţ, ce înseamnă o lege bună sau o lege rea şi care este distincţia între bine şi rău, concepte din ce în ce mai neclare în România postcomunistă.

Voi enumera mai jos o parte din evenimente, pe scurt, urmînd să adaug, în timp, şi reflecţiile mele, pe măsură ce se limpezesc. Dacă vreţi să-mi transmiteţi ceva emailul meu este cristian@francu.com. Nu voi publica nimic din ce îmi spuneţi decît cu acordul dumneavoastră. Vă rog mult să nu îmi trimiteţi injurii şi nici comentarii de genul "eşti un prost". Sper că la 39 de ani am aflat cum şi ce sînt. Comentariile constructive sînt bine venite.

Care este problema? Cîteva articole de fundal

• TVA-ul retroactiv pe tranzacţiile imobiliare al persoanelor fizice va aduce cumpărătorii în justiţie, Săptămâna Financiară, 28 Ianuarie 2010
• Cine este pe lista neagră a ANAF, pentru recuperarea TVA din imobiliare?, Financiarul, 26 octombrie 2009

Istoricul problemei: TVA-ul era în plan, deci nu era în vigoare

• Afacerile imobiliare dăunează grav sănătăţii persoanelor fizice, Wall-Street, 22 august 2006
• Persoane fizice - Vânzare imobile TVA, dailybusiness.ro, 6 februarie 2008
• Persoanele fizice vor plăti TVA imobiliar, 30 septembrie 2009

Unele din ideile pe care le-am expus public

• Articol în ziarul Gândul, 11 februarie 2010
• Articol în ziarul Financiarul, 11 februarie 2010
• Articol în ziarul Jurnalul Naţional, 11 februarie 2010
• Apariţie neaşteptată la Mircea Badea, "În gura presei", Antena 1, (minutul 7:30 al emisiunii), 11 februarie 2010 (dacă acel link nu mai funcţionează daţi clic aici: Mircea Badea, "În gura presei", Antena 1)
• Interviu pentru Money Channel, 18 februarie 2010 (dacă acel link nu mai funcţionează daţi clic aici: Interviu pentru Money Channel)
• Articol în money.ro, 18 februarie 2010
• Declaraţie către domnii inspectori fiscali care mă controlează, 08 februarie 2010
• Reportaj Prima TV, 24 februarie 2010 (dacă acel link nu mai funcţionează daţi clic aici: Reportaj Prima TV)
• Articol in Evenimentul Zilei, 3 martie 2010

Cum m-a silit A. N. A. F. să lupt

Ca rezultat direct al abuzului ANAF pe scară extra largă a apărut Asociaţia pentru Prevenirea Abuzurilor Fiscale (A. P. A. F.). Nu chiar uşor de găsit şi, în momentul la care scriu, singura organizaţie care luptă în mod activ pentru îndreptarea legii şi oprirea aplicării ei retroactive. De cînd am aflat de ea lucrez voluntar ca şi un angajat permanent, deoarece este nevoie de multă muncă pe care nu are cine să o facă. Am ajuns să muncesc full time, fără plată, mulţumită ANAF. Lucru pe care nu mi l-aş putea permite dacă aş avea un serviciu convenţional.

Reportaje video

• Discuţie cu Cătălin Căţoiu, director A.N.A.F., TVR 3, emisiunea Impact, 4 februarie 2010
• Discuţie cu Garbis Kehaiyan, presedinte APAF şi Dan Bucura, jurnalist, TVR 2, emisiunea Ora de ştiri, 5 februarie 2010
• Discuţie cu Dan Bucura, jurnalist şi Florian Tincu, coordonator Jurnalul Giurgiuvean, TVR 3, 6 februarie 2010
• Reportaj Garbis Kehaiyan, presedinte APAF, Antena 3, emisiunea News Magazine, 25 februarie 2010 ora 10:10
• Discuţie cu Dan Diaconescu, Garbis Kehaiyan, presedinte APAF, Mihai Kehaiyan, avocat, Daniel Udrescu, expert contabil şi Cristian Frâncu, OTV, 25 februarie 2010 ora 20:00

Desfăşurarea acţiunii

După expoziţiune şi intrigă ce urmează in etapele unui text? Desfăşurarea acţiunii. Voi încerca să relatez povestea pe măsură ce se desfăşoară.

Nu am avut niciodată avocat. Şi nici contabil. Şi nici nu am fost membru al vreunei organizaţii. Sînt un om simplu, care a iubit cartea, a învaţat aşa cum i-a spus societatea să facă, apoi a muncit, aşa cum i-a spus societatea că e bine şi, în final, a reuşit să cîştige nişte bani şi să trăiască decent, aşa cum societatea ne spune că ar trebui să se întîmple. Problemele au apărut, se pare, pentru că în cazul meu s-a şi întîmplat.

Stilul comunist al "invitaţiei" m-a speriat. Faptul că fiscul poate să efectueze "controale inopinate" fără motiv la domiciliul unei persoane fizice m-a speriat. Constituţia unei ţări democrate europene permite aşa ceva? Oare ce altceva mai permite? În SUA nu intră nimeni în casa ta, nici măcar statul, decît cu mandat eliberat de un judecător în urma unor dovezi că s-au întîmplat lucruri grave, care justifică o acţiune aţit de invazivă ca invadarea proprietăţii private, care este apărată cu sfinţenie în democraţie. În România (şi probabil şi în alte ţări europene) statul poate să intre în casa ta în mod inopinat. În SUA dacă cineva intră în casa ta fără voia ta şi te ameninţă nejustificat, aşa cum au procedat domnii inspectori fiscali, poţi în mod legal să foloseşti arma.

Dacă bunul simţ nu funcţionează, speriat, mi-am angajat un avocat şi un contabil să mă navigheze prin hăţişul anti-bunului simţ prin care un om corect ajunge să fie hărţuit. Cine îmi va plăti aceste cheltuieli?

Ce s-a întîmplat mai departe? Voi încerca să enumăr în ordine aproximativ cronologică:

• 15 decembrie 2009

  Domnii inspectori fiscali (sau, mai corect, după titulatura cu care au semnat invitaţia, domnii organe de inspecţie fiscală) mi-au făcut prima vizită inopinată. Nu eram acasă.

• 15 ianuarie 2010

  Am primit invitaţia trimisă recomandat. A început coşmarul. Ore şi zile întregi pierdute să caut un contabil şi un avocat bun, să mă familiarizez cu detaliile legii TVA, să caut istoricul si spiritul TVA-ului. Apoi au urmat vizitele la avocat şi contabil. Viaţa mea s-a transformat într-o luptă de apărare. La o primă întîlnire cu avocatul domnii organe de inspecţie fiscală au fost destul de agresivi. Ce fac eu? Fac tranzacţii imobiliare şi nu plătesc TVA? Tonul a lăsat să se înţeleagă că pornesc cu prezumţia de vinovăţie.

• februarie 2010

  Au urmat câteva întîlniri între domnii inspectori fiscali şi avocat. Mi s-au cerut toate actele tranzacţiilor imobiliare efectuate, inclusiv cumpărările. Un alt abuz ANAF, care poate verifica precis ce vînzări a efectuat o persoană fizică prin declaraţia notarului şi poate cere specific acele tranzacţii. Domniile lor au cerut totul. Din principiu. Pentru că sîntem statul şi aşa vrem noi. În urma discuţiilor cu avocatul am hotărît să le dau numai actele relevante, aşa cum este normal, urmînd ca să furnizez acte suplimentare la cerere şi cu justificare. Senzaţia pe care mi-a lasat-o discuţia a fost o gîndire postcomunistă de genul "dă-ne totul că ne uităm noi şi vedem cu ce te prindem". După ce s-au liniştit apele mi-au comunicat să aştept.
  
  În căutările mele am dat peste Asociaţia pentru Prevenirea Abuzurilor Fiscale (A. P. A. F.) în care m-am şi înscris. Pe lîngă asociaţie există avocaţi şi experţi contabili de renume. Toţi, fără excepţie, au considerat ceea ce se întîmplă un abuz.

• 17 martie 2010

  - avocatul a luat legătura cu domnii organe de inspecţie fiscală să întrebe de cazul meu. I s-a răspuns că nu e nici o mişcare. S-au arătat miraţi: ne grăbim cumva? Da, domnilor organe de inspecţie fiscală, ne grăbim, întrucît nu trăiesc deloc bine cu posibilitatea de a fi un infractor pe constiinţă. În caz că aţi uitat, sînt un om nevinovat cîtă vreme nu se dovedeşte altfel, iar un om nevinovat nu doarme bine noaptea atunci cînd se ştie acuzat de lucruri pe care nu le-a făcut.

• martie - august 2010

  Nici o mişcare. Avocatul mi-a spus că după trei luni am dreptul la o cerere să îmi dea decizia, datorez sau nu ceva? Sînt infractor, sau nu? Am făcut acea cerere. Apoi am aşteptat răbdator încă trei luni, termenul în care ei trebuia să îmi răspundă la cerere. Tot nimic. În acest timp am cheltuit şi mai mulţi bani, în cadrul APAF. Este nevoie de bani pentru a convinge avocaţi si experţi contabili de renume să îşi dea cu părerea în scris, cu semnătură, parafă şi ştampilă. Lupta de apărare se dovedeşte consumatoare de mulţi bani şi mult timp. Dar am aflat multiplele nereguli ale acestei hărţuiri în masă a mii de cetăţeni români. Unii oameni, sătui de această hărţuire şi nevrînd să rişte un conflict cu statul, ceva ce poate dura ani şi care nu îti garantează dreptatea, au cedat şi au dat şpagă. Refuz să fac aşa ceva. Alţi oameni au mers în cealaltă extremă: au dat în judecată domnii organe de inspecţie fiscală pentru abuz in serviciu. Un lucru extrem de grav, caz penal, în care domniile sale răspund în mod personal în instanţă, fără a beneficia de ajutorul ANAF. Nici acest lucru nu vreau să îl fac, m-aş transforma în inamicul meu: aş deveni rău. Aş răspunde la răutate cu răutate. Refuz să fac acest lucru, căci ar fi ca şi cînd ANAF ar fi cîştigat.

• 19 august 2010

  În urma insistenţelor mele avocatul s-a întîlnit din nou, dar de data aceasta nu cu domnii organe de inspecţie fiscală, ci cu Doamna Directoare Alexandra Dospinescu. De ce? Deoarece doamna organ de inspecţie fiscală Raluca Atomei s-a mutat la alt departament (oare cumva pentru a scăpa de acest coşmar, care sînt convins că are repercusiuni negative şi asupra inspectorilor care sînt siliţi să facă inspecţii ilegale care constituie caz penal), iar domnul organ de inspecţie fiscală Daniel Ghindă era în concediu. Doamna Directoare Alexandra Dospinescu mi-a comunicat că este foarte mîhnită de faptul că am declarat în ziare că fiscul de la sectorul 3 mi-a făcut viaţa un coşmar şi de faptul ca am făcut publice numele inspectorilor, din moment ce ei nu au avut ocazia să mă întîlnească. Dumneaei ştia de mine "de pe internet", ce-o fi însemnînd şi asta.
  
  Deci, ca să recapitulăm: unul din organele de inspecţie fiscală s-a mutat, altul este în concediu, iar doamna directoare ştie de cazul meu de pe internet. Aceasta este tot ce am putut să aflu după 8 luni de trăit în presupusă vinovăţie. Iar dosarul meu? Va fi reluat în doua săptămîni, încă nu s-a luat nici o decizie. Bun. În concluzie, eu sîngerez bani lunar la asociaţie şi avocat pentru a mă apăra de abuzul fiscului, pierd timp şi efort pentru a lupta, trăiesc cu frica că fiscul mă va declara infractor, fac cereri pentru a îmi obţine dreptul de a mi se da o declaraţie cum că sînt sau nu infractor, iar doamna directoare cum este? Mîhnită.
  
  Şi de ce? Pentru ca am făcut publice numele domnilor organe de inspecţie fiscală. Eu credeam ca într-o ţară democrată demersurile statului sînt publice şi poate oricine să le urmărească. Nu văd de ce s-ar teme domnii organe de inspecţie fiscală dacă nu fac nimic în neregulă. Şi de ce este relevant faptul că ei nu m-au întîlnit? Apărarea mea nu este împotriva lor ci împotriva legii pe care ei o reprezintă. De ce aş avea nevoie să introduc elementul personal în ecuaţie? Intenţionăm să devenim prieteni?

• decembrie 2010

  Nimic nou. La o discuţie cu avocatul am aflat că are mai mulţi clienţi în situaţia mea, cărora nu li se dă o decizie. Unii din ei au urmărit procedura fiscală şi au acţionat ANAF în judecată pentru a obţine decizia - dreptul lor conform legii. Instanţa le-a dat termene peste doi ani. Nu vreau să acţionez fiscul în instanţă. Apărarea contra acestui abuz mi-a consumat şi aşa prea multe resurse. Nu vreau să-mi mai încarc viaţa cu încă un proces, care oricum pare să nu ducă nicăieri. Ce instanţă din lumea aceasta dă termen pentru înfăţişare peste doi ani? Constituţia SUA garantează dreptul la un proces rapid. Ştiu ei de ce. Altfel statul te va ţine în proces o viaţă. El are timp şi resurse. Oamenii pleacă de la un departament la altul şi vin alţii proaspeţi să lupte cu tine.

• 1 aprilie 2011

  Prima noutate. Am primit o recomandată de la fisc. Speram să fie mult aşteptata decizie dacă sînt sau nu persoană impozabilă. Nu, este vorba de o nouă invitaţie. De data aceasta domnul organ de inspecţie fiscală Dan Creţu şi doamna organ de inspecţie fiscală Iuliana Moldovan mă anunţă că au încercat să efectueze o vizită inopinată pe data de 18 martie 2011 dar nu m-au găsit acasă, aşa încît trebuie să mă prezint la sediul dumnealor cu copie după cartea de identitate şi "documente justificative cu privire la veniturile obţinute în ţară şi străinătate din anul 2005 şi pînă în prezent". Este întîi aprilie, în mod cert.
  
  Să le luăm pe rînd. Nu-mi vine a crede că legislaţia unei ţări democratice poate să conţină cuvintele "vizită inopinată" referitoare la simpli cetăţeni. Ce se întîmplă la mine în casă, fabric droguri? M-am ascuns vreodată de lege, sau prezint un pericol să fug? "Vizită inopinată", în opinia mea, înseamnă "eşti un infractor care se ascunde de lege săvîrşind fărădelegi în propria sa casă şi te vom trata ca atare, este doar o chestiune de timp pînă ce vom reuşi să o dovedim - vom face vizite inopinate după vizite inopinate pînă ce te vom prinde cu ocaua mică - ai grijă, căci stăm la pîndă".
  
  Mai departe. Fiscul nu pare să aibă timp să-mi răspundă la un dosar banal care conţine două tranzacţii imobiliare, vreme de un an şi o lună încălcînd legea si drepturile mele de cetaţean român. În schimb are timp să deschidă o nouă investigaţie, de data aceasta asupra naturii veniturilor mele. Nu sună ca o hărţuire? Văzînd că nu o scot la capăt cu primul abuz, pornesc un nou abuz, de data aceasta înarmaţi cu sumele tranzacţiilor imobiliare pe care le-au aflat de la primul abuz. Se dovedeşte că am făcut bine că nu le-am dat toate actele, aşa cum cereau abuziv domnii organe de inspecţie fiscală. Se pare că fiscul va folosi orice informaţie extra pe care i-o dai ca armă împotriva ta.
  
  Şi în continuare. De ce doreşte fiscul să afle natura veniturilor mele? Atunci cînd fiscul american a dorit să afle mai multe despre veniturile mele a venit cu justificări exacte, de genul "avem nelămuriri în legătură cu faptul că ai făcut donaţii peste limita care ţi-ar fi adus şi un beneficiu personal, drept care am vrea să ne dai următoarele acte în legătură cu acea tranzacţie". Prin comparaţie, ANAF vine şi spune că fără nici un motiv special, ci pur şi simplu pentru ca aşa vrea el, eu trebuie să prezint toate documentele referitoare la veniturile mele, fără discernămînt. Este un exemplu despre gîndirea postcomunistă a legilor noastre şi a reprezentanţilor ei, care vor cu tot dinadinsul să se bage în cele mai private cotloane ale vieţii omului. Gîndirea americană exprimată în constituţia lor spune că guvernul se află în slujba oamenilor, şi nu invers. Oamenii plătesc acel guvern pentru a le îmbunătăţi viaţa. În Romania se pare că deşi le dăm bani, taxe, impozite, salarii, tot noi le sîntem datori. Viaţa noastră nu mai este privată. Fără nici o explicaţie ei pot veni în vizite inopinate, sau pot pune întrebări despre veniturile omului fără să aibă motive. Guvernul s-a transformat din angajatul nostru în stăpînul nostru. Iar legea îi permite. Cu ce diferă de comunism?
  
  În acest moment este limpede că ANAF nu va renunţa niciodată. Am crezut pînă în ultima clipă că îşi vor veni în simţiri şi îmi vor spune în final că a fost o greşeală şi nu am nimic de plată. Acum mi-e clar că au o agendă: stoarcem bani de la oricine putem. Eu nu sînt afiliat politic şi nu am putere drept pentru care sînt o ţintă minunată. Nu contează că sumele cu adevărat importante sînt la cu totul alte persoane. Acele persoane sînt inatacabile, importante, sau rude sau prieteni ale unor persoane importante. Şi atunci de la cine luăm? De la un om bun al ţării, fost olimpic internaţional care i-a adus cinste, apoi a plecat peste hotare şi a muncit din greu, a făcut bani cu învăţătura dată în ţară şi apoi s-a întors cu acei bani în ţară.
  
  Din nefericire s-ar putea să fiu nevoit să ridic nivelul luptei. Dacă fiscul aşa înţelege să lupte, sînt nevoit să mă apăr. Mulţumesc pe această cale domnului Sorin Blejnar, pentru hărţuirea la care mă supune. Presupun că în momentul de faţă este foarte ocupat cu acuzaţiile de mită vamală (o căutare pe Google după Blejnar mita ne arată zeci de rezultate din care rezultă că e acuzat din toate direcţiile, dar domnia sa insistă că este nevinovat).

Alte articole pertinente

• Articol în Ziua care explică situația la zi în 17 august 2012
• Articol în Ziua care anunță anularea TVA-ului retroactiv de către Curtea de Apel în 15 martie 2014

Concluzii finale

Aştept cu nerăbdare deznodămîntul. Ce mi se pare cel mai grav este că ANAF nu îmi dă un răspuns, fie el bun sau rău. Nu pot decît să speculez asupra motivului. Probabil că nu vor să rişte o luptă pe faţă cu mine avînd în vedere cît de flagrant este abuzul. Un alt motiv poate fi faptul că penalităţile cresc în tot acest timp, cu 36.5% pe an. O dobîndă generoasă. Unde ar fi mai bine banii investiţi decît la contribuabili? Sumele se prescriu după şase ani, dar nu şi în cazul în care a început o investigaţie fiscală. Fiscul are tot interesul să pornească investigaţia şi să o lase aşa cît mai mulţi ani cu putinţă.

Last update: April 24th, 2014
Feel free to bother me at cristian@francu.com