Home > ANAF > Declaraţie

Către ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 3

În atenţia Doamnei Inspector Raluca Atomei

Domnului Inspector Ghinda Daniel

Stimată Doamnă,
Stimate Domn,

Mă numesc Frâncu Cristian Aurelian, domiciliat în Bucureşti, strada ******** nr. ***, CNP ************* şi în ceea ce priveşte investigarea fiscală începută de Dumneavoastră asupra mea şi a soţiei mele, Frâncu Andreea, în legătură cu vânzarea unor proprietăţi imobiliare, doresc să aduc următoarele precizări:

Sunt un cetăţean român, fost olimpic internaţional la informatică, matematică şi fizică, care în anul 1996, după terminarea studiilor aprofundate în România am plecat la doctorat în Statele Unite ale Americii. După terminarea studiilor am muncit, reuşind sa-mi câştig banii cu muncă grea, vreme de 11 ani de zile. Banii mei au fost făcuţi cu creierul, în mod cinstit. În tot acest timp am obţinut şi cetăţenia americană, având oricum posibilitatea de a rămâne în Statele Unite ale Americii.

Cu toate acestea, în anul 2007 am hotărât să mă întorc, deoarece România părea o ţară angajată pe calea democraţiei, în care dreptul la proprietate era declarat sfânt. Întrucât la acel moment băncile asigurau un plafon garantat de depunere de doar 20.000 €, am exclus păstrarea banilor în acest fel. Am investit banii câştigaţi în Statele Unite ale Americii în diverse domenii, printre care şi în două terenuri.

În 2004 am hotărât cu câţiva prieteni să ne cumpărăm teren în Corbeanca, pentru a ne face casă. Deoarece nu eram în ţară, prietenii mei au cumpărat în numele lor un teren în suprafaţă de 5000mp, urmând să ne transmită partea noastră la întoarcerea în ţară. Ulterior, planurile ne-au fost răsturnate de creşterea infernală traficului din nordul Bucureştiului. Când ne-am întors în ţară, noi ne-am decis să ne stabilim în Bucureşti, iar ceilalţi prieteni în Pipera. Din acest motiv, am hotărât să vindem acest teren. Prietenii noştri care urmăriseră evoluţia preţurilor parcelaseră deja terenul, conştienţi fiind că nimeni nu putea cumpăra un teren rezidenţial de 5000mp dintr-o bucată. Am stabilit ca fiecare să îşi găsească cumpărator, motiv pentru care prietenii noştri ne-au transmis partea noastră de teren (prin schimb), în 2006.

De la aceiaşi prieteni am cumpărat în noiembrie 2005 o cotă indiviză de 37.5% dintr-un teren situat în Otopeni. Plănuiam ca în viitorul apropiat să de deschidem o afacere împreună, constând în exploatarea unui depozit de materiale. Foarte curând, planurile ne-au fost zădărnicite prin declararea zonei ca rezidenţială de către primăria Otopeni. În plus, prietenii noştri au divorţat, ceea ce a făcut imposibilă o colaborare ulterioară. Din acest motiv, când în octombrie 2007 ei ne-au rugat să vindem pământul unor dezvoltatori spanioli de apartamente, noi am răsuflat uşuraţi, deoarece ne scăpa de un plasament cu complicaţii.

Menţionez că pe lângă cele două terenuri menţionate mai sus am mai vândut în decembrie 2008 un apartament de 4 camere situat pe Strada Elena Văcărescu 98R, sector 1, apartament pe care l-am achiziţionat in decembrie 2005 şi pe care l-am locuit timp de trei ani.

Aflu acum că legea spune că am prea multe tranzacţii. Sunt comerciant pentru că, deşi este vorba de un teren şi jumătate, el a fost vândut din 6 părţi? Eu am venit cu capital american, dar nu m-am comportat ca un străin care urmăreşte să-şi recupereze banii cu profit şi să se intoarcă la el în ţară. Eu m-am mutat cu capitalul aici, şi aici va rămâne. Am fost corect în toate investiţiile mele, am trecut sumele reale în toate actele şi am întrebat notarii şi avocaţii în legatură cu obligaţiile mele către statul român, pe care le-am plătit cu sfinţenie. Am întrebat inclusiv de acest TVA care mi se impută astăzi şi mi s-a spus foarte clar că este vorba doar de tranzacţiile comerciale, ceea ce nu era şi cazul meu. Nu am devenit expert în lege şi nu m-am gândit vreodată că România, în care aveam încredere, va da o asemenea lege încât ulterior să fiu considerat comerciant.

Înţeleg că legea este dată pentru dezvoltatorii care construiesc ca persoane fizice, desfăşurând activităţi comerciale şi făcând concurenţă neloială. Eu nu am construit şi nu am speculat. Am vândut un teren şi jumătate în ultimii şase ani, pentru care sunt cercetat. Restul bunurilor prin achiziţia cărora mi-am plasat banii câştigaţi în America sunt încă în proprietatea mea, pierzând bani prin devalorizarea lor. În ce fel reprezintă acest lucru comerţ?

Ce fel de lege este cea care mă poate încadra pe mine drept comerciant? Legea română nu face distincţia între o investiţie pe termen lung, care implică angajament şi riscuri şi o activitate comercială, care implică vânzări repetate şi speculă? Eu nu mi-am făcut banii din vânzarea pământului. Eu am făcut banii din informatică, în străinătate, şi i-am pierdut plasându-i în două terenuri în România. Nedreptatea este cu atât mai mare cu cât legea se aplică retroactiv, urmând penalizări uriaşe, de 36% pe an.

Nu înţeleg de ce eu şi soţia mea suntem obiectul acestei anchete, când eu nu am făcut niciodată comerţ, ci am investit în ţara mea, lucru care pare acum a fi o greşeală. Eu nu am avut niciodată avocat sau contabil. În urma anchetei dumneavoastră am fost nevoit să angajez un avocat, cu cheltuieli deloc mici. Viaţa mea în ultimele luni a devenit un coşmar care mă costă bani şi timp, pentru a mă putea apăra.

Cu regret vă informez că consider investigarea mea şi a soţiei mele un abuz şi sper din tot sufletul să o opriţi imediat.

Cu stimă,
Cristian Frâncu
08.02.2010

Home > ANAF > Declaraţie